Trebuie să recunosc că este ciudat să mă reapuc de scris. Sub orice formă aş face acest lucru. Mai ales acum când conceptul de blog este deja un trend. Iar eu nu prea mă încadrez în trenduri. Cei care mă cunosc pot spune chiar că, de cele mai multe ori, alerg contra lor.
În ultima vreme însă am tot simţit nevoia să scriu. Sub orice formă aş face acest lucru. Aşa încât m-am gândit să revin la postările pe blog. Poate că îmi vor face bine sau poate că voi simţi din nou că-mi expun viaţa peste tot şi dau şansa tuturor să intre în ea. Şi da, sunt o persoană care doreşte să aibă parte de o viaţă privată şi totuşi postez pe un blog public. Ăsta da paradox.
Se întâmplă însă să fiu şi acel fel de om căruia îi place să povestească despre minunile pe care Hristos le face zilnic în viaţa lui. Nu mă laud cu mine pentru că sunt o mână de ţărână, dar vreau să mă laud cu Olarul, creator de minuni. Aşa încât, cu toată frica mea de online, aş dori să reîncep să scriu. Sub orice formă voi face acest lucru. Fie povestind despre minunile zilnice pe care le trăiesc sau în orice altă formă.
E posibil ca acest lucru să fie doar o scurtă fază sau poate voi prinde drag de acest blog şi va urma o perioadă lungă în care voi învăţa să mă descurc cu online-ul. Nu ştiu, mi-e greu să preconizez capabilitatea mea de a mă ţine de ceva deoarece nu sunt foarte ambiţioasă, dar cred că rămâne de văzut. Nu mă adresez cuiva anume şi nu consider că mă pricep la ceea ce fac, dar dacă ceva din ceea ce voi scrie îi este cuiva de folos, toată mulţumirile să fie aduse lui Hristos pentru că El le merită pe deplin.
Aşa încât nu pot decât să sper că voi reuşi într-o mică măsură, sub orice formă, să fiu o binecuvântare şi mai ales să îmi număr binecuvântările.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu